TRECUTUL

Trecutul e o lume
O lume-a noastră, toată,
O lume ce nu moare
Decât cu noi odată
Și el ne e prezentul
În gândul de a fi
Și el e viitorul
Și fără el, ce-am fi!?

Trecutu-i mângâierea
Din leagănul prunciei,
O clipă a trăirii
Eternă-ntr-o iubire,
E cântecul tristeții,
E-un cânt al bucuriei,
E-o binecuvântare
În truda istovirii.

Trecutul e regretu
Celor ce nu mai sunt,
E-o lacrimă ce cade
Din suflet pe mormânt,
O urnă de cenușă
În care-ți plângi amarul
Și-n nimbul suferinței
Îți îndulcești aleanul.

Trecutul e o viață,
O viață într-un -pic-
Pierzându-ne trecutul
Ne pierdem în…nimic,
Și el e doar al nostru
Și el e -Tot ce avem-
Și-n ruga noastră sfântă,
Cu el îngenunchem.

sentimente_trecut1

ACASĂ

Pecetea unei drame
Ne-apasă tot mai greu
Și un prohod al vieții
Îl tot simțim mereu.
Simțim durerea-n suflet
A pruncilor ce gem
Și-un viitor mai sumbru
Nici că putem s-avem.

Deposedați de totul,
Intrănd în agonie,
În prăbușirea firii,
Suntem sortiti pieririi.
Dintr-o eroare-n alta,
Mereu stocăm erori
Și nici nu ne dăm seama
Că-i vorba despre noi.
Ne-am ales chiar noi
Această cale.

La ceas de cumpănă,
În era de resuscitare
Și fără nicio jenă
Părtași suntem aproape toți,
Nerealizănd că noi sumtem
Cei vinovați de tot.

Si-ntr-un dezastru zilnic,
Tăcuți în consimțire,
Cu gesturi zvărcolinde
Și panicați în sine,
Ne va pătrunde-n oase
Și ne va arde-n sânge
O jertfă națională,
Fără un
              Drept de-a plânge.

agonie

AMALGAM

De veacuri tot cioplim
În piatră, fără noimă,
Să mai putem să-i dăm
Nimicului, o formă,
Şi frământând geneza,
Golită de’nţeles,
Într-un spectacol dramă
Ne tot căutăm un sens.

Neîmpliniţi în formă,
Spre a ne accepta,
Tot scrijelim tiparul
Spre a ne înşela,
Săpând zădărnicia
Din germenul menit
Într-o materie incertă
Din vidul infinit.

Şi-nvăluiţi în ceaţa
Aceluiaşi liman,
Ne consolăm cu forma
Ce-o modelăm în ani.

090111140432-large

SPERANŢĂ

Trăim din ce în ce mai mult
Din amintiri
Şi ne hrănim din ce în ce mai mult
Dintr-un trecut
Şi ne e dor din ce în ce mai mult
De fiinţe dragi ce le-am pierdut.
Şi-ntr-un prezent din ce în ce
Mai mult suntem absenţi.

Cristalizăm trecutu-ntr-un
Maldăr de ruine-n
Cenuşa din scânteia tăcerilor
Ne-ascundem
Şi rece şi sfâşâietor tot cade
Întuneriul de-apoi.
Şi nici nu ştim câţi au plecat
Şi câţi au mai rămas din noi.

Şi nici nu ştim când timpu-n timp
În noi s-a scurs
Şi nici nu ştim dacă a fost adevărat
Sau poate-un vis
Şi amăgirea o acceptăm din ce în ce
Mai mult mereu
Şi vârsta o purtăm pe umeri
Din ce în ce mai greu.

Şi leacuri să ne vindece
Nici nu se mai găsesc
Şi-o moarte într-o formă
Ajungi să o aştepţi.

tree-of-life52

SCULAŢI ROMÂNI

Sculaţi români
Din moartea voastră!
Sculaţi români,
Nu mai dormiţi,
Că viţa noastră
Românească
A putrezit
Din rădăcini!

Că`nsângerat,
Cu fruntea-n bernă,
E steagul
Nostru tricolor.
Sculaţi români
Şi treceţi pragul
Că neamu-i
Plin de trădători!

Sculaţi români
Din moartea voastră!
Sculaţi din lumea
Ce-a de-apoi!
Sculaţi români
Şi treceţi pragul
Că noi suntem
Mai morţi ca voi!

galerie-romania

ÎN MITUL PĂTIMIRII

Când îngerul nu-i înger
Şi glasul lui l-ascult
Şi talerul se-nclină
Spre moarte tot mai mult,
În zile afurisite
Blestemele le port,
Când clipa-i răzvrătită
Şi universu-i mort.

Şi stau închisă-n mine,
Dezrădăcinată-n timp
Şi mă suport în zile
Şi-n ele încet mă sting,
Spre dincolo de lume,
Spre dincolo de veac,
Când noaptea intră-n noapte
Şi moartea m-a căutat.

Şi trupu-mi perisabil,
Ridiculizat,
L-am dezbrăcat de oase
Şi l-am fosilizat,
Târându-mă în spirit,
Dincolo de mormânt,
Când descompusă-n simţuri
Stă cugetul înfrânt.

Şi dacă înc-odată
Mă-ntoc din timp în mine,
Într-un terci de lut şi apă,
Cuprins de amăgire,
În marea mea sminteală,
Într-un maldăr de ruine,
Nu vreau să mai simt timpu-n
Divina comedie.

beachdarkhairwomanbeautyladyocean-d37f0e57f5838de636b551db7e83b05d_h

FINIŞ

Limbaje stâlcite în slove
Cuprind raţiunea şi-o şterg,
Ideile-n gânduri se-nfruntă
Şi-n osia lumii se şterg.

Dezastru cuprinde destine,
Destine-n ruine se nasc,
Cuprind relativa trăire
Şi firea-i în sine impas.

Nimicul împarte speranţa,
Măsura în timp e distrusă,
Se-nclină în haos balanţa
Şi aura luminii-i răpusă.

Sistemul lăuntric decade,
Relaţii în simţuri se pierd,
Ne-ndoaie a lumii arcade
Şi-n ecosistem
                             Nu mai cred.

chaos

 

 

MONOLOG

Când ce mi-e dat n-ajunge
Şi fac ce pot să fac
Şi-n mine pentru mine
Prinosu-i prea sărac,
Doar bietul suflet urlă
Între un iad şi-un rai,
În prăbuşirea firii,
Din marele neant.

Şi nici nu mă mai tângui
Şi nici nu mă mândresc,
Satisfăcută, poate,
Într-un fel, mărturisesc
Că-n viaţa dintr-o viaţă,
Învingând eternul timp,
Însufleţesc trecutul,
Cu el prin mine-n gând.

Şi dacă n-ar fi dacă-n
Perfectul relativ
Şi un prinos prea sarbăd
În versu-mi evaziv,
Aş da un suflu-n sine
Cuvântului nespus,
În timpul dintre timpuri
Ce n-ar mai fi… apus.

ghh1

TRĂIRE

Când stânca dinspre malul
Abrupt şi sfâşiat
Se-nclină spre lumină-nspre
Ultimul versant,
La ţărmul tău de taină
Aş vrea să mă abat,
Când asfinţitu-n mare
Pe valuri s-a lăsat.

Şi-n şoapta de pornire
Să pot să te ajung,
Să pot să cred orbeşte
În visul tău absurd
Şi să te simt aproape,
Aşa cum eşti din vremi,
Când sufletul se zbate-ntre
Rugă şi-ndoieli.

Şi în căderi de ape,
Să ne-mpletim destinul.
Duhovnic să ne fie
Misterul şi delirul.
Să pot visa acuma
Cât nu am mai visat,
Când sensurile-n trăire
De cuget se despart.

Şi-ncununaţi de rugul
Aprins iar din iubire,
Să asfinţim, alături,
Cu marea în sfinţire.

14112127_249352915464022_110924460_n1

ŢARA NIMĂNUI

Se duse vestea-n lume,
Ceva de necrezut,
Că într-un loc anume
O ţară-i de vândut.
Veniţi la licitaţii
Trucate-ntre babani,
Când mita e mai mare
Şi preţul e doi bani!

Ne vindem tot trecutul.
Îl dăm de câţiva lei,
Că şi aşa de astăzi,
Suntem ruşinea lui.
Ai noştrii munţi ce poartă
Istoria noastră toată
Şi-n nimbul de genune
Tot aurul din lume
Şi râurile toate,
De lacrime scăldate,
Izvoare etern cântate
În doine şi balade,
Veniţi, străini! Vă punem
Chiar şi pământu-n roabă,
Cu tot cu oseminte
Blestemul să ne roadă.

Vă vindem în transplanturi
Noi inimi de români,
Vă vindem chiar şi pruncii
Din pântec şi din mâini,
Vă vindem tot ce este
Şi tot ce noi am fost,
Veniţi, străini! Că totu-i
Inclus în preţ de cost.

Că Ţara Românească
E ţara nimănui
Şi pe planeta lumii
Vom rătăci nebuni!

defrisari-padure