Tags


Când cerul sumbru-al lumii
Îl ţin în palma mea,
Aud zbuciumul firii
Cum cade-n pleoapa grea,
Textura în mixtură
E-un lait-motiv în tot
Şi-n trauma creativă,
Tot caut un antidot.

Şi-nlănţuită-i arta,
Şi visu-i un nonsens,
Cutia rezonanţei
Se-ntoarce-n sens invers,
Şi caut un subterfugiu-n
Subconştient pe brânci,
Şi-n şubrede iluzii
Alerg iar printre stânci.

Şi cauza inversată-n efect
Cu mine-o port,
Când intru în geneză-n
Amestecul amorf,
Nălţând un edificiu
Iluziilor pierdute,
Din cioburile lumii
Ce-n mine zac tăcute

Şi-n fluxul şi refluxul
Din haosul lumesc,
Nu mai găsesc cuvântul
Să pot să-l veşnicesc,
Doar ceasul inexorabil,
Părtaş, mă-ndeamnă-n vers
Din propria cenuşă
Din nou să mă-ntrupez.


20150113_150538

Advertisements