Primeşte-mă alături, acum, când sunt pierdută,
Şi unda curge-n pietre în răstimpuri înapoi,
Când picătura-n simţuri pierdută-n geana abruptă,
Ar fi să fie, poate, o punte-ntre noi doi.

Să-mi fii o adiere, de taină şi de rugă
Şi să-mi veghezi căderea în dezacord de vremi
Şi-n mine-n cugetare, când nu mai pot să sper,
În mângâierea caldă, din zbucium să mă chemi.

Primeşte-mă alături cât simt că mai exist,
Când, în declin, destinul a spulberat un vis,
Şi-n creasta înspumată pierdută-n valul orb,
Mă vâltoresc talazuri spre stânci fără noroc.

Să vii din tine însuţi cu întregul univers
Şi-n golul meu lăuntric să poţi să ţeşi un sens
Şi–n raza de lumină, ce-ai strâns-o pentru mine,
Să simt că-mi eşti aproape, să simt că sunt cu tine.


20150113_151031

Advertisements