În iarba mea natală de acasă,
Am să mă-ntind, cu mâna s-o alint,
Să simt a sânului caldă mireasmă,
Să mă trezesc în inocenţa de copil.

Şi firul ierbii să se-ntindă-n vene,
Ca o liană-ntr-un destin distrus,
Şi-un lujer nou să răsădească-n mine,
Să uit că eu mă-ndrept spre-apus.

Şi-n iarba mea natală de acasă,
Arcadele luminilor se-aprind,
Şi în aureola curcubeului cerească,
O linişte divină mă poartă-n infinit.

Să mă-ntâlnesc cu fraţii şi părinţii
Când muguri noi zvâcnesc
Din vatra părintească.
Şi într-o după amiază de rugă îngerească
O pace de sorginte să aştepte-n casă.

Când firul ierbii spre cer se va ridica,
Tu, Doamne, de mă porţi ierta,
Mai lasă-mă să pot umbla,
Desculţă, prin copilăria mea.

20140713g_115657

Advertisements