Mai lasă mâna, mamă,
Pe fruntea-mi obosită
Şi încreţită-n vreme
De griji şi de nevoi,
Blândeţea ta cea sfântă,
În mângâieri divine,
Mi-aduce-n suflet harul
Şi liniştea de-apoi.

Mai lasă mâna,mamă,
Pe tâmpla mea albită,
S-aplec să prinzi în palme
Întregul univers,
Ce dăinuie-n simţirea
De tine plămădită,
În cântecul de leagăn
Şi-n primii paşi de mers.

S-adorm în poală, mamă,
Cum des se întâmpla,
Pe creştet părul moale,
Ades îl mângâiai
Şi-n spaţii siderale
Pluteam pe braţul tău,
În puritate, mamă,
Ce bine mă simţeam.

Lăsând trecute clipe
Cu visele să zboare,
Tărâmul amintirii
Să îl străbat din nou,
Să mă-nfăşor în calda
Copilăriei boare
Să nu mai ştiu de mine,
Să fiu în sânul tău.

20150113_150605

Advertisements