Când meridiane-n rugă
În valuri se-mpreună,
Şi amforele-n murmur
În mare se-ncunună,
În scoica pribegindă
Înspre ţărmul ce ne-mbie
Să ne clădim un templu,
Zidit… din veşnicie.

Şi-n gândul dintr-o şoaptă
Întru chemarea firii,
Să mai renasc alături
În sensul împlinirii,
Binecuvântarea mării
Să o primim în doi,
Când valul ne-mpreună
De mână pe-amândoi.

Căderea într-o formă,
Să ştim s-o modelăm,
Când sufletul nu-ncape
În noi, când ne-mpăcăm,
Lăsând cugetu-n firea
Simţirii să se lase,
Prin noi, să mai învie
Epavele ne-ntoarse.

Cu patima-n tăcere
S-ajungi să mă-nţelegi,
Şi înfruntând destinul
Din zodii să-l dezlegi,
Să se deschidă zarea,
S-o ţii în palma ta,
Să simt că pentru mine,
Aprinzi, în timp… o stea.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements