Pământ al neamului,
Minune-n univers,
Din munţi până-n câmpie,
Etern te cânt în vers,
Etern renasc cu tine-n
Lumini spre răsărit
Şi-ngenuncheată-n rugă,
Cu braţul te alint.

Cu tine sensul vieţii
Respiră-n univers,
Când apele curg limpezi
În sensul tău de mers,
Şi-n văile scăldate
De o lumină pură,
Izvoarele în tihnă,
Din zări susură-n lună.

Şi crengi înmugurite
Se împletesc în vremi,
Şi în amurg, balade,
Le urci în cânt spre cer,
Şi-nvăluită-n taină,
Extaz şi agonie,
Prinosul tău mirific
Să se odihnească-n mine.

Şi când foşnesc în zare,
Păduri de necuprins,
Din cedru şi din brad
Ningând lumină,
Tu, mântuire sfântă,
Ce vii din absolut,
Mai dă-mi o clipă-n viaţă,
Pământul… să-l sărut.

DSC00162

Advertisements