Spre mine dacă ai plecat
Să mai revii,
În tot ce a fost
Ce va mai fi
Şi ce mai este,
De ce să speri
Când totul e pierdut?
Nimicul doar mai umple
Cuvinte neînţelese
Şi ne despart în sloiuri
Tăcerile imense.

Şi-atunci când m-ai făcut,
Când nu eram
Şi nu aveam ce pierde,
Când nimic n-aveam,
De ce să mai visez
Acelaşi vis în care
Singură eram
Şi aşteptam cu teamă
Clipa-n timp
În care mă amăgeai
Şi cu cuvinte-nşelătoare
Mă înfiorai?

Să te privesc acum?
Când te priveam
Şi-n jurul meu
Nimic nu mai vedeam
Şi ameţită-n sensuri,
Pocalul deziluziilor
Îl sorbeam?
Când te înălţam în nimburi
Înveşmântat în eul meu
Şi în privirea mea
Nimic nu te oprea
Şi te-ntorceai în ea
Inert mereu?

Şi dacă, totuşi,
Ai pornit-o înspre mine
Opreşte-te acum,
Nu eşti decât un orişicine.
Şi când pierdută sunt
În nopţile polare
Ce mă ning,
Nu mă căuta sau caută-mă
În vechiul vis,
În care încă
Mă mai mint.

20140427_115,n837

Advertisements