Din pumnul de ţărână
Ce s-a prelins din cer,
Mi-ai zămislit un suflet
De nepătruns stingher,
Şi-ngemănat în simţuri,
Învăluit în vis,
Din dragoste şi ură,
În patimi l-ai aprins.

Speranţa şi nădejdea
Le-am prins cu mâna-ntinsă,
Cu palmele zvântate,
Din tină şi din clisă,
Şi prins-am Doamne, plânsul
Din ochii care plâng,
Şi stările de bine,
Nu le-am mai prins nicicând.

Din infinite fire,
Din humă şi din lut,
Mi-ai plăsmuit şi vise,
Ce nu pot să le-ating,
Şi-n zodie, destinul,
Încerc să-l mai schimb,
Dar clipa pământeană
Mă-ntoarce spre zenit.

Şi-n mine minutarul
A încremenit pe loc,
Când spiritele lumii
Ţes descumpăniri în tot,
Şi-mbătrânită-n suflet,
În spirit stau căzută
În ţărâna divină
Din care-am fost făcută.

20140607_151247

Advertisements