Când fulgerele-n trăsnet
Nori negrii-n mine aprind,
Din sufletul în suflet
Tăcerea mea o strig,
Şi mâna voastră-ntinsă
Nu pot să o ajung,
Cenuşă-mi este glasul
Din trupu-mi fumegând.

Gândirea mi se surpă
Şi rece-i tot şi gol
Şi sângele se-ncheagă-n
Şuvoaie în noroi,
Făcliille-n convulsii
În neguri mă cuprind
Şi urmele-n ruine,
Ruine-n mine-ntind.

Şi nopţile durerii
În mine pribegesc,
Îmi torn pelin în rană
Să pot să m-odihnesc,
Şi tot mai rar
Mă regăsesc în sine
Şi tot mai des
Decad în agonie.

Şi timpu-n timp
E convertit în moarte,
Fiinţa-mi de ţărână
În mine se mai zbate,
Reflexele-n impulsuri
În mine se tot şterg,
Şi-ostilă-n împlinire
Materia vieţii-o neg.

Advertisements