Tu ce-ai zidit o lume
Fără un cuvânt a spune,
Cu tine aş vrea să stau
Acum la sfat,
Tu care m-ai clădit
Şi m-ai creat,
Acum când suferinţele
Mă înving,
Cu suflet obosit
Şi gârbovită-n timp
La tine vin.

Că te-am urmat
De la-nceput,
Dintr-un concept al tău
Şi m-am târât unde ai vrut
Şi orişicât mi-a fost de greu,
Din timpu-n răsărituri
Până-ntr-ale noastre vremi,
Cu visu-mi dintr-o viaţă
În mine efemer.

Şi cu credinţă te-am urmat
Pân’ la apus
Şi-n tine în milostenie
Toate nădejdile le-am pus
Şi pe ce drum, m-ai îndrumat
Şi am ajuns?
Eu, credinciosul tău,
Cel orb şi mut,
Îngenuncheat, supus,
Sătul de-osânda mea
De la început.

Şi înnegrită crucea
Din ani târzii, o cern
Şi-nveşmântată-n ţărnă,
Odihnă îţi mai cer.
Şi-n ultima suflare
Din sufletul meu gol,
Pierdută-n restul lumii
Nespovedită ….mor.
P1010920

Advertisements