Exista un loc,
Pe lume cel mai sfânt,
În care gândul poposind
Se odihneşte-n fire,
Exista un loc,
În care aş vrea
De-a pururi stând,
Să-l priveghez din sutele
De mii… de cimitire.
 
Din zbuciumul zadarnic,
Când mă îndrept spre tine,
Imensitatea toată
În tine o regăsesc,
Din depărtări
Cu somnu-nchis
Trăieşti în mine
Şi te aştept în vise
Să nu mă părăseşti.
 
Şi când tot cad în suflet
Şi geană peste geană
Nici ochii nu-i cuprind,
O mână odihnitoare
Cu o binecuvântare,
Spre mine o îndrepţi
Şi-atunci, iubită mamă,
Eu simt că mă-nţelegi.
 
Din asfinţitu-n zare ,
Din lacrima ce doare,
Te-nveşmântez în giulgiul
Odihnei ancestrale,
Şi în statornicie
Te-nsufleţesc prin moarte
Ca tu în nefiinţă să-mi fii…
Tot mai aproape.
RIP
Advertisements