Cand sufletul vegheaza,
Cersind o indurare
Si-n tanguirea noptii
Mai cauta o alinare,
Din singuratea clipei
Ma intorc la tine, mama,
Ca inima mi-e franta
Si glasul tau ma cheama.
Sa imi gasesc cararea
Pierduta in pasi de cetini
Cand inima mea bate
Din anii tineretii.
Si-n sipotul din vremuri,
Iesind din tesitura,
Sa sorb din apa vie,
Sfintita in stanca dura,
Sa-mi umplu iar ulciorul
Din unda de izvor,
Sa simt din nou, maicuta,
Ca nu mai pot sa mor.
Si-o liniste sa adie
Dinspre copilarie,
Sa pot sa fug desculta
Din crang inspre coline,
Sa simt din nou fiorul
Intr-un cant de leru-i ler,
Cand firul ierbii-n tihna
Se inalta inspre cer.
Si-n lacrima ta calda
Sa pot sa vesnicesc,
Cu-o ruga muta-n suflet
Sa pot sa te ocrotesc.
Si ploi intr-o sfintire
Sa cada peste noi,
Tot una cu pamantul
Sa ne intrupam din nou.
Si cand in lumea lume
Domneste legea mortii
Sa nu murim, maicuta,
Sa crestem si nepotii.
Si cand veghez in suflet
Cersind o indurare,
Si-n tanguirea noptii
Mai caut o alinare,
Primeste-ma, maicuta,
Cu paine si cu sare,
Ca inima mi-e franta
Si departarea doare.
Nostalgii 