Când universu-ajunge
Particulă infimă
Şi-n noaptea sumbră a lumii
Dorm visele în tină,
Îmi moi din nou condeiul
În smirnă şi amăgire
Şi într-un sens al artei
Decad în nostalgie.

Şi gândul iar m-apasă
Îşi face iar de cap
Şi lutul curge-n spaţiu
Bolnav rarefiat,
Fluid în existenţă
În felul lui de-a fi-
Îi tot suport prezenţa
În fiecare zi.

Şi cele împlinite
Şi cele spulberate
Le simt în pulsul vremii
Egale între toate,
Când totul este putred
Şi nu am ce salva,
Ma zbat în consolare
Spre a subexista.

Şi într-o înfrângere
De prăbuşire-n sine
Ma mai pândeşte moartea
Tăcută-n scofâlcire.

www.hdnicewallpapers.com

Advertisements