Când insomnia plânge
Şi se prelinge-n mine
Şi plouă, plouă veşnic
Din visele-n ruine,
În oarba rătăcire
Mă mai târăsc în beznă-n
Noroiul ce-mi ajunge
Până mai sus de gleznă.

Şi ard mocnit în tihnă
Părerile de rău,
Când plouă cu iluzii
Şi lutul e prea greu,
Şi gându-gându-n sine
Mă duce înspre tine
Când vie amintirea
Nu ştiu de unde vine.

Şi nu mai am
Nici vârstă
Şi nu mai am
Nici moarte,
Mă uită veşnicia
În totul şi în toate,
Şi merg tot merg cu gândul
Şi când ajung la tine
Nu mă trăda,
Doar visul a mai rămas
Din mine.

Şi-n noapte îmi e bine,
Nu vreau să treacă noaptea
Şi-mi reazăm veşnic fruntea
Să ascult cum plânge moartea.

Moonlight--Moonlight_on_the_Waters_oil_1981_Frank_Weston_Benson

Advertisements