De cei ce nu mai sunt
Ne este tot mai dor,
Zadarnic i-aşteptăm
De-acum nainte,
La margine de ceruri
Păstrând tăcerea lor,
Pe piatra funerară
Dorinţe-n plâns
Ne dor.

Şi soarta lor neîmplinită
Încă ne apasă,
Ce în dureri şi dragoste
O izbăvire n-au avut
Şi-alături de ecoul
Cel neafârşit de-acasă,
Speranţa revederii
Renaşte-n noi,
Tăcut.

Şi în prezenţă, noi,
Trăim absenţa lor,
Însufleţind trăirea lor
În noi, de-atâtea ori,
Şi când îi mai cinstim
Prin vremuri
Cu-ndetinări creştine,
Aducerile-aminte
Ajung să ne
Aline.

Şi ceru-n mărginire
Tăcerea lor o strânge
Şi o prelinge-n geană
Într-o lacrimă ce plânge,
Şi de departe-n clipe
Se-aude-ntr-o tăcere,
În picuri, mângâierea
Din ochii mamei mele.

bellu_cimitir_sculptura_i02

Advertisements