Când clipa răzvrătită
Într-un destin o porţi
Şi zile afurisite
Mai sângerează-n nopţi,
Cristalizate-n fire
Într-un început de-amurg,
Iluziile-n sine
Noi vise ne distrug.

Şi tot ce poţi să ştii
Ajunge un nonsens
Şi tot ce ai trăit
E-un tot neînţeles,
Apari pe ici pe colo
Şi dincolo dispari
Şi cine eşti şi unde
Nicicând nu ai habar.

Şi mintea ne refuză
Nu vrea să ne –înţeleagă
Şi într-un nod nevralgic
Soluţia-i prea vagă,
În răbufniri nervoase
Blestemele se-ncing
Şi-ntr-o senilitate
Vremelnicim în timp.

Şi simţu-n prăbuşire-n
Neantul disperării
Crucificând materia
Pe eşafodul vremii,
Într-un privilegiu
Reîntors dintr-o smintire
O cale îţi întinde
Spre-o nouă răstignire.

Dsc03350

Advertisements