Pe frontispiciul lumii,
Când naţiuni tot cad,
Blestemul cade-n rugă
La glezna unui veac
Şi-absurdul şi grotescul
Ajunge un simptom,
Când forma ideală
E bestia din om.

Teroarea şi cu moartea
Se iau acum de mână
Şi pe planeta noastră
Se moare fără vină,
Când disperaţi, preamuţi
Privim într-o neputiinţă,
Cu-o spaimă şi o frică,
Pierduţi-n nefiinţă.

Şi creşte iar durerea,
Ne pierdem iar în ea,
Ne adâncim în jale
Şi clipa-i tot mai grea
Şi gândul o ia razna,
Scăpat de sub control,
Când sufletul în suflet
Stă prăbuşit în gol.

Şi-n habitatul lumii,
Când sensu-i un nonsens
Şi-n logica opacă
Efectu-i retrovers,
Celulele-n celule,
În izolări se zbat,
Şi-n spectrul sumbru-al lumii
Cad visele-n neant.

Şi-ntr-o globalizare
Cu toţi ne bălăcim,
Al nostru-i putregaiul
Şi-n el cu toţi sfârşim.

Paris_People-obser_3501925bh

Advertisements