Când ceasul meu în şoaptă
Mă-ngână cu un semn
Şi caut cu-nfrigurare un
Motiv să te mai chem,
Aş vrea o noapte oarbă,
Ba chiar aş vrea mai mult,
Să dezlegăm, himeric,
Pasiunea-ntr-un tumult.

Să sar peste înfrângeri,
Să sar peste regrete,
Din somnul ei, materia,
Din nou, să ne desfete.
Într-o exasperare
Să-i dăm un sens vieţii,
Rostogolind eternu-n
Secunda voluptăţii.

Şi-n dansul lui, neantul,
Vrăjit de nebunie,
Alunece-ntr-o formă,
În patima simţirii.
Într-un desfrâu al lumii
Nimic să nu mai ştim,
Arzând într-o dorinţă,
În fluxul ei divin.

Şi-n noaptea noastră oarbă,
Cu-n fără de-nţeles,
Să nu mai crezi că-n viaţă
Nimic nu are sens!

red-passion-flower

Advertisements