Când îngerul nu-i înger
Şi glasul lui l-ascult
Şi talerul se-nclină
Spre moarte tot mai mult,
În zile afurisite
Blestemele le port,
Când clipa-i răzvrătită
Şi universu-i mort.

Şi stau închisă-n mine,
Dezrădăcinată-n timp
Şi mă suport în zile
Şi-n ele încet mă sting,
Spre dincolo de lume,
Spre dincolo de veac,
Când noaptea intră-n noapte
Şi moartea m-a căutat.

Şi trupu-mi perisabil,
Ridiculizat,
L-am dezbrăcat de oase
Şi l-am fosilizat,
Târându-mă în spirit,
Dincolo de mormânt,
Când descompusă-n simţuri
Stă cugetul înfrânt.

Şi dacă înc-odată
Mă-ntoc din timp în mine,
Într-un terci de lut şi apă,
Cuprins de amăgire,
În marea mea sminteală,
Într-un maldăr de ruine,
Nu vreau să mai simt timpu-n
Divina comedie.

beachdarkhairwomanbeautyladyocean-d37f0e57f5838de636b551db7e83b05d_h

Advertisements