De veacuri tot cioplim
În piatră, fără noimă,
Să mai putem să-i dăm
Nimicului, o formă,
Şi frământând geneza,
Golită de’nţeles,
Într-un spectacol dramă
Ne tot căutăm un sens.

Neîmpliniţi în formă,
Spre a ne accepta,
Tot scrijelim tiparul
Spre a ne înşela,
Săpând zădărnicia
Din germenul menit
Într-o materie incertă
Din vidul infinit.

Şi-nvăluiţi în ceaţa
Aceluiaşi liman,
Ne consolăm cu forma
Ce-o modelăm în ani.

090111140432-large

Advertisements