Pecetea unei drame
Ne-apasă tot mai greu
Și un prohod al vieții
Îl tot simțim mereu.
Simțim durerea-n suflet
A pruncilor ce gem
Și-un viitor mai sumbru
Nici că putem s-avem.

Deposedați de totul,
Intrănd în agonie,
În prăbușirea firii,
Suntem sortiti pieririi.
Dintr-o eroare-n alta,
Mereu stocăm erori
Și nici nu ne dăm seama
Că-i vorba despre noi.
Ne-am ales chiar noi
Această cale.

La ceas de cumpănă,
În era de resuscitare
Și fără nicio jenă
Părtași suntem aproape toți,
Nerealizănd că noi sumtem
Cei vinovați de tot.

Si-ntr-un dezastru zilnic,
Tăcuți în consimțire,
Cu gesturi zvărcolinde
Și panicați în sine,
Ne va pătrunde-n oase
Și ne va arde-n sânge
O jertfă națională,
Fără un
              Drept de-a plânge.

agonie

Advertisements